|
Willy a urcat pe Aconcagua - interviu prin messenger |
 |
 |
 |
|
Duminică, 07 Februarie 2010 22:31 |
 Florin: Salut, in ce colt de lume esti?
Willy: Salut, acum inca o zi in Chile, astept avionul spre Europa.
Florin: spune-mi cati romani ati urcat pe Aconcagua?
Willy: din opt, 4 pe virf, 2 pina la 5800 si 2 pina la 6500.
Florin: tu cum te-ai simtit pe varf?
Willy: pot spune ca fost minunat; adica a fost ca niciodata de cind am inceput sa urc la altitudine doar un pic ars de soare la buze si nu spun asta doar pt camera de filmat ci intradevar m-am simtit excelent. Prima parte am fost singur pina la Plaza de mulas apoi a fost cu mine Vali Tudosescu din Vilcea de la Pl de mulas pina la Nido de condores si a urcat in aclimatizare pina la Berlin 5800m, apoi a venit cu mine Camelia ca singura ea nu putea sa urce partenerul ei a clacat tot la berlin. Demn de mentionat ca cei doi nu au nici o treaba cu muntele!
Florin: ultima tabara a fost Berlin? de acolo direct pe varf?
Willy: da adica la 5800 m am dormit eu 3 nopti
Florin: care parte a fost cea mai grea?
Willy: pt mine personal, nici una pt ca am respectat programul de aclimatizare si, asa cum am zis, m-am simtit excelent
Florin: cate zile a durat pana la urma?
Willy: de simbata 16.01.2010 pina luni 1.02 2010 pt mine luand in calcul locul de unde am plecat , Penintentes
Florin: deci 14 zile. Ai avut permanent vreme buna?
Willy: o sa vezi pe ce viscol am urcat. Am fost din nou cameraman si vei vedea detalii la o videoproiectie ulterioara.
Florin: Povesteste-ne filmul expeditiei, asa macar ce iti aduci aminte acum
Willy: ok sa vedem cum ma ajuta memoria... Sa o luam cu 16.01.2010 simbata a fost dupa micul dejun a urmat o plimbare la Puente de Linca, apoi o vizita la cimitirul alpinistilor unde s-a montat o placa in memoria lui laurentiu bulareanu (atunci eram deja la penitentes). Intre Penitentes si Puente del Lica se afla cimitirul. Romanul murise dupa ce a urcat pe virf; la coborire i-a peforat stomacul si a murit. Sotia lui s- a sinucis pt ca nu putea trai fara el. A fost un moment emotionant. Apoi dupa amiaza am servit masa pauza 2 ore si am plecat spre intrarea in parc la horcones si dupa 3 ore am ajuns la plaza confluencia altit 3300m. La Horcones faci chek-in primesti punga pt gunoi. Daca o pierzi amenda e foarte mare asa ca trebuie sa fi atent. A 2 zi duminica am iesit la aclimatizare pina la Plaza francia la altitudinea 3950m. Nu am ajuns pina la cabana pt ca era un pic mai departe adica alt. 4500m deci am dormit la Confluencia 2 nopti. Tot acolo am intilnit un grup de polonezi care deja se pregateau sa urce la tabara urmatoare unde am plecat noi luni 18.01.2010. Luni, zi de cosmar: un drum de 20-25km printr-un canion de groaza batea vintul in stinga o apa rosie maronie si de o parte si de alta stincile ce parca vroiau sa ne inghita si totul pt a ne opri din drum si apoi a urmat examenul cu o ora inainte de Plaza de mulas: un perete cu diferenta de nivel de cca 300m. Nu ne venea sa credem ochilor. Eu la ora 19 am ajuns la plaza de mulas [mulas-magar]. A 2-a zi,marti, repaus total in mulas; la confluencia este doctor si la mulas la fel si daca ei decid ca nu esti in regula te intorc inapoi; test de puls, tensiune si concentratia de oxigen din singe.
Miercuri o tura de aclimatizare pina la Plaza canada, dar am dus si o parte din bagaje; de marti am facut echipa cu Vali, vineri mutam si restul de bagaje la canada unde vom dormi 2 nopti. Apoi simbata se decide sa mergem la Nido de condores [cuibul condorilor] dar pe la jumatea drmului a inceput sa ninga cu fulgere si traznete si un fenomen tare ciudat: ne incarcam electric si auzeam un bazait in urechi de parca sudam. Riscai sa fi lovit de traznet din cauza betelor; fetele au avut probleme cu parul... e comic dar foarte periculos insa ne-am distrat copios. Duminica am luat bagajele si ne-am mutat cu totul la Nido eu cu Vali si ceilalti, noi am ajuns mai repede, pe ceilalti i-a prins vremea rea adica ce a fost cu o zi inainte dar la final totul a fost bine. A 2 zi, luni, unii doresc sa coboare la Mulas de la 5500m la 4300m din cauza vremi si polonezii saraci la fel. Eu cu Vali decidem sa raminem si Dragos cu Cristi care sunt de 5 zile sus la Nido. Problema e ca se anunta vreme proasta pt 4 zile. Sintem deja la marti 25.01.2010 impreuna cu baieti care am ramas la Nido mergem in aclimatizare la Berlin si la coborire Vali se decide: "Wily acesta a virful meu 5800 m. Eu ma duc in desert in Atacama". Miercuri am decis sa fac pauza totala la Nido. Azi urma sa urce ceilalti din Nido, Dragos si Cristi au fost pe virf dar au avut de lucru nu gluma eu am ramas in tabara si facut ceai pt toti. Intre timp a mai nins ceva, stratul de zapada era pe la 25-30 cm iar pe sus era pericol de avalansa; Tzuri spunea ca sunt conditii ca in Himalaya. Tzuri [ioan boncea] este liderul expeditiei romanesti la care m-am alipit si eu in Argentina. Eu de fapt am plecat singur din Romania si expeditia mea se numeste Cerro Argentina dar am fost repede acceptat de membri expeditei Aconcagua 2010 si asa am devenit membru in aceasta expeditie; echipele erau formate din oameni cu destul aexperienta dar pot spune ca in CV-ul personal sunt cu cea mai mare experienta la altitudine dintre toti. Ceilalti au plecat iar eu am dormit singur la Nido pe un frig de cel putin -20,-25 grade 2 nopti; joi am plecat spre Berlin 5800 cu gindul sa dau spre virf. Suntem la Berlin joi seara. A 2 zi vineri vrem pe virf; la 4 ne trezim toti 3 adica eu, Camelia si Florin. Un frig de -30 si un vant... macar daca nu ar fi fost vant. Vineri ziua cea mare... dupa 5 minute Camelia intra inapoi in cort, dupa 10 minute Florin la fel, eu dupa 2 h inapoi in cort. Am crezut ca ramin fara degete; cind le-am privit nu imi venea sa cred: vinete albastre si aproape duble ca dimensiune, dar in 15 min le-am readus la starea initiala. Drept urmare Florin coboara direct la Penitentes iar eu am ramas cu Camelia urmind sa vina si Tzuri cu Floriana colega lui. Apoi a 2-a zi vrem sa o luam cu toti la deal adica simbata 30 ian 2010, aproape aceeasi vreme: vint, zapada viscolita. Eu doream sa ma intorc dar, culmea, vintul a incetat si asa am ajuns pe platoul Aconcagua sambata, ora locala 17.24, altit. 6962 m impreuna cu romanca Varsescu Camelia. Trist este ca din 9 polonezi nici unul nu a ajuns pe varf, din 19 neo zeenlandezi doar 2 au reusit. Unii din ei erau la a 2-a tentativa. Cam asta a fost asa in mare, restul vei auzi si vei vedea la proiectia video pe care o voi anunta ulterior.
Florin: ok. Ceilalti romani de unde erau?
Willy: Tzuri din Pitesti sta in Tulcea, Florin e din Iasi campion mondial la ceva arte martiale, Floriana din Vilcea lucreaza la spitalul municipal din Bucuresti, medic neurolog, Camelia din Pitesti lucreaza in Bucuresti, Vali care este din Vilcea dar are ceva afaceri prin Sibiu.
Florin: ce iesire importanta urmeaza?
Willy: McKinley din Alaska si Everestul la anul dar dupa ce mai vin o data aici.
Florin: cand ajungi acasa?
Willy: Luni la ora locala 14.05 am avion din Chile.
|
|
Retea Verde in Regiunea 7 Centru |
|
|
|
|
Sâmbătă, 06 Februarie 2010 00:00 |
 A.T.E. Dianthus a avut placerea de a participa pe perioada 1-3 februarie 2010, in localiattea turistica Sibiel la o intalnire ce a avut ca scop planificarea si formarea unei Retele Verzi in Regiunea 7 Centru.
Acasta intalnire a fost organizata de Agentia Regionala pentru Protectia Mediului Sibiu care deruleaza in perioda 2009-2011 proiectul "Parteneriat pentru un mediu curat, reducerea deseurilor si dezvoltare durabila in Regiunea 7 Centru" cu sprijinul organizatiei nonguvernamentale Green Living din Norvegia, in colaborare cu Clubul Ecologic BIOS din Sibiu, avand la baza ideea de parteneriat, sa sprijine si sa disemineze orice activitate a organizatiilor nonguvernamentale care promoveaza comportamente sau tehnologii verzi.
Proiectul se bazeaza pe un parteneriat divers (autoritati publice, organizatii nonguvernamentale, agenti economici, etc.) din Romania si Norvegia.
Prin intermediul acestui proiect in Medias se va construi o statie de concasare a deseurilor din constructii si demolari, se implementeaza sistemul de colectare selectiva a deseurilor periculoase (detergenti cum ar fi clorul, înnalbitorii, substantele folosite la deblocarea tevilor, vopsele, produsele pentru eradicarea gândacilor, bateriile portabile). În acest sens, în municipiul nostru vor fi amenajate 6 puncte de colectare selectiva pentru astfel de deseuri, din sfera celor periculoase. În urma selectarii, deseurile din constructii se vor valorifica si refolosi.
|
|
Iesire Paltinis - Clopul Turistului |
|
|
|
|
Duminică, 31 Ianuarie 2010 16:24 |
Raport de tura Clopul Turistului
 Sambata dimineata doua Logane cu jar in sange ne aduna pe Aurica, Feri, Corina, Diana, Maria, Dan, Anamaria, Florin si Florin (noul prieten al Dianthus-ului) si o pornim spre muuuult asteptatul, arhilaudatul, mediatizatul si evident pentru restul lumii total necunoscutul concurs „Clopul Turistului” organizat de clubul Amicii Muntilor.
Nici nu ajungem bine la Paltinis la cabana Nora, ca sedinta tehnica sta sa inceapa. Ne asteapta un adevarat carusel al probelor: orientare turistica pe busola, expozitie foto si grafica, proba grafica pe loc pe tema data, teorie din Muntii Bucegi, slideshow, proba culturala (cantece, scenete, poezie, etc.). Vedem participanti o gramada veniti din tot Ardealul si din Banat: Satu Mare, Baia Mare, Oradea, Arad, Timisoara, dar si prieteni mai de aproape Cisnadie, Zlatna, Sibiu, etc.
|
|
Ski de tura in Rosengarden |
|
|
|
|
Luni, 25 Ianuarie 2010 01:10 |
 Cand ti-e drag muntele, ce mai conteaza ca afara crapa pietrele de frig si meteorologii sunt din nou cele mai ascultate persoane? Mai ales ca se anunta cod portocaliu de ger. Dar pentru Corina, Feri, Diana si Florin asta a contat mai putin. Asa ca duminica dis de dimineata (daca era deja 8.30 cand am plecat, tot dis de dimineata se cheama?) ne suim in furia albastra a Corinei adica un Opel destul de lesinat la depasiri dar de isprava la cat de aventuros este si o zbughim spre Rosengarden.
Ne decidem de aceasta data sa urcam prin Rasinari pe un forestier cu zapada abia batatorita pana la o ultima casa pierduta undeva in pustietate. Parcam, ne echipam si pornim prin cele -13 grade spre culmea principala a Cindrelului, cea care leaga Vf Magura de Paltinis si merge apoi pana pe Vf Cindrel.
Greul ne lipeste narile de atata frig dar noi nu avem nici cea mai mica grija. Ne decidem intai sa trecem pe la refugiu sa il vada si Ferisi apoi sa ne continuam traseul mai departe. Flo e deja extaziat de atatea oportunitati de fotografiere, Diana e vesela si mai rumean in obraji, Feri si Corina dau din bete satisfacuti prin zapada pufoasa si, e drept, putin cam mica. Ajunsi la Refugiu, surpriza: prietenii de la Magura Cisnadie sunt aici de ieri cu mic cu mare la schiat, tras de corzi la chitara si scos dopurile la sticle. Ne intindem bucurosi la o poveste scurta cat sa mancam si apoi îi parasim cu pareri de rau; e bine si asa, abia ne revedem mai bucurosi saptamana viitoare la concursul din Paltinis.
De la refugiu o tinem pe muchia principala, tercem pe la o stana cu ciobani mai primitori decat cainii lor suparati, apoi incepem un urcus destul de sustinut pana pe un platou din apropiere. Vremea e deja destul de tarzie asa ca ne decidem sa anulam mare parte din traseul initial si coboram pe un plai inapoi spre locul unde am parcat masina. Daca sus vremea era chiar placuta, in vale gerul musca din nou mai usturator. Nu ne sinchisim prea mult de el chiar daca Diana binevoieste sa ia in bocanci un sfert din paraul din zona. Ajungem la masina satisfacuti pentru ca iata, nu conteaza cum e vremea, la munte se poate iesi oricand daca esti echipat cum trebuie.
Aruncati o privire in albumul foto al iesirii.
|
|
|
